Catei si pisici

Primesc leapsa de la Cami si vorbesc azi despre animalutele preferate.

Primul de care imi amintesc a fost un tekel, Puc, extrem de frumos si inteligent. L-am primit cadou cand mi-au luat din mot. Puc iesea pe poarta cu musafirii parintilor mei, ii conducea pana acasa, si apoi se intorcea singur la noi. O data, a mers cu noi la faleza, a facut o baie buna in Dunare si apoi s-a dus acasa singur, caci noi am ramas la o inghetata in oras.

Un alt animalut care mi-a marcat copilaria a fost motanul Charlie, un siamez imens, care manca mult peste si caruia ii placea sa ne sara in brate din cires. Charlie era teroarea vecinei mele, care usca carnati si sunca in pod, produse din care Charlie se infrupta fara jena.

Din pacate, cu Puc si cu Charlie nu mai am poze. Suplinesc insa cu pozele actualilor mei copii: Kitty siameza si Nelson, fiul Griutei si nepotul Cameliei. :-D



Nelson s-a nascut pe 6 februarie 2008, Kitty e cam cu un an mai mare. Kitty l-a adoptat pe Nelson ca pe copilul ei, si desi golanul e acum de 2 ori cat ea, inca il mai linge pe cap si pe labute. Apoi Nelson se plictiseste si din dragoste dau in scandal. Nelson are oroare de orice poate sta pe masa pahar, ceasca de cafea, vaza sau scrumiera – si e mai probabil sa gasesti aceste obiecte pe covor decat pe masa. Daca imping canapeaua, am sa gasesc pixuri, bomboane, mici jucarii, rujuri, lingurite sau brichete, ascunse acolo de pisicile mele jucause si nebune.



Locul preferat al lui Kitty este oriunde pe hainele mele, de preferinta cele negre. Cine ma cunoaste, stie ca port bluze cu garnitura de blana de pisica. Locul favorit al lui Nelson e pe usa de la baie. Cand se plictiseste acolo, miauna a jale pana se duce tata sa-l ia in brate. Apoi se ghemuieste in bratele lui si toarce de intra geamurile in vibratie.


Kitty e cea care da “buna dimineata”. Vine pe pieptul meu, isi pune nasul umed pe gura mea si-mi baga mustatile in nas. Apoi “ne conversam”. Eu zic ceva, ea zice Miau. E u ridic tonul, ridica si ea Miau-Miaaaaaaaau. Si tot asa, trilureste pana reuseste sa ma scoale din pat. Cum a daramat Nelson raftul de la biblioteca, sau cum a cazut pe geam, va spun data viitoare.