May you be half an hour in heaven before the devil knows you're dead

- //-

duminică, 30 mai 2010

Completeaza dupa...

Leapsa de onorat, de la Cami, mai ales ca mi-a luat-o Alina inainte. So...

Zodia: Pesti, but who cares? I don’t
Aş vrea: sa dau timpul inapoi, sa fiu din nou la liceu
Păstrez: prea multe amintiri dureroase; nu ma indur sa renunt la ele, fiindca sunt si frumoase in acelasi timp
Mi-aş fi dorit: sa ajung matematician sau navigator
Nu-mi place: ca uneori nu pot evita lucrurile care nu-mi plac
Mă tem: de foc, la nivel de fobie
Aud: cum trece timpul
Îmi pare rău: incerc sa nu am regrete; nu mi-ar folosi la nimic
Îmi place: hmmm, multe…cafeaua si mirosul ei cand e proaspat rasnita; fotografia, marea, muntele, argintul, jazzul, bluesul si rockul, ploaia, noaptea, pisicile, dulciurile, sa ma plimb pe strazi cu case vechi, sa dorm pana la 11 dimineata, autoironia, umorul negru si multe, multe altele…mi-ar trebui un blog special pentru asta
Nu sunt: pesimista
Dansez: prost
Niciodată: nu ma voi marita
Par: mai toanta decat sunt; sau nu? :-D
Plâng: doar in sinea mea
Nu-s întotdeauna: pe faza; de obicei visez cu ochii deschisi, mintea mea e pe alt meridian
Nu-mi place la mine: sunt prea usor de citit
Sunt confuza: always; obiceiul meu de a despica firul in patru, sau patruzeci de mii, creeaza mai multe intrebari decat raspunsuri
Am nevoie: de un sut in fund, ca sa fac un pas inainte :-P
Ar trebui: prea multe ca sa-mi bat capul cu ele; mai bine fac haz de necaz

As fi luat si leapsa cu desktopul, insa a cazut Nelson pe tastatura de pe monitor si mi-a stricat tasta Print Image. Ramane pe alta data...

luni, 24 mai 2010

I LOVE THIS 5 - TANGO

Despre tango voi scrie mai tarziu. Acum privim si ascultam.

duminică, 23 mai 2010

Catei si pisici






Primesc leapsa de la Cami si vorbesc azi despre animalutele preferate.

Primul de care imi amintesc a fost un tekel, Puc, extrem de frumos si inteligent. L-am primit cadou cand mi-au luat din mot. Puc iesea pe poarta cu musafirii parintilor mei, ii conducea pana acasa, si apoi se intorcea singur la noi. O data, a mers cu noi la faleza, a facut o baie buna in Dunare si apoi s-a dus acasa singur, caci noi am ramas la o inghetata in oras.

Un alt animalut care mi-a marcat copilaria a fost motanul Charlie, un siamez imens, care manca mult peste si caruia ii placea sa ne sara in brate din cires. Charlie era teroarea vecinei mele, care usca carnati si sunca in pod, produse din care Charlie se infrupta fara jena.

Din pacate, cu Puc si cu Charlie nu mai am poze. Suplinesc insa cu pozele actualilor mei copii: Kitty siameza si Nelson, fiul Griutei si nepotul Cameliei. :-D



Nelson s-a nascut pe 6 februarie 2008, Kitty e cam cu un an mai mare. Kitty l-a adoptat pe Nelson ca pe copilul ei, si desi golanul e acum de 2 ori cat ea, inca il mai linge pe cap si pe labute. Apoi Nelson se plictiseste si din dragoste dau in scandal. Nelson are oroare de orice poate sta pe masa pahar, ceasca de cafea, vaza sau scrumiera – si e mai probabil sa gasesti aceste obiecte pe covor decat pe masa. Daca imping canapeaua, am sa gasesc pixuri, bomboane, mici jucarii, rujuri, lingurite sau brichete, ascunse acolo de pisicile mele jucause si nebune.



Locul preferat al lui Kitty este oriunde pe hainele mele, de preferinta cele negre. Cine ma cunoaste, stie ca port bluze cu garnitura de blana de pisica. Locul favorit al lui Nelson e pe usa de la baie. Cand se plictiseste acolo, miauna a jale pana se duce tata sa-l ia in brate. Apoi se ghemuieste in bratele lui si toarce de intra geamurile in vibratie.


Kitty e cea care da “buna dimineata”. Vine pe pieptul meu, isi pune nasul umed pe gura mea si-mi baga mustatile in nas. Apoi “ne conversam”. Eu zic ceva, ea zice Miau. E u ridic tonul, ridica si ea Miau-Miaaaaaaaau. Si tot asa, trilureste pana reuseste sa ma scoale din pat. Cum a daramat Nelson raftul de la biblioteca, sau cum a cazut pe geam, va spun data viitoare.

duminică, 16 mai 2010

Leapsa cu filme si seriale de la Cami


Ma uit la seriale, unele imi plac la nebunie, altele intra in seria “n-am ce face si mi-e lene”. Cele care-mi plac mult, mult de tot sunt “Criminal Minds”, “Numb3rs”, “Midsomer Murders”, “Columbo”, “Crossing Jordan”. In copilarie mi-au placut foiletoanele de epoca produse de BBC, ca “Forsyte Saga” sau “Poldark”. Marchez si unul romanesc – “Toate panzele sus” – care m-a facut sa-mi para rau ca nu sunt baiat si nu pot sa ma fac marinar. Din seria sitcom, ador “The Big Bang Theory”, “M.A.S.H”, “Californication” si “Ce vraji a mai facut nevasta mea”. In tinerete mi-au mai placut “The X-Files”, “John Woo’s Once a Thief”, “F/X The Series” sau “Ally McBeal”. Pe vremea cand ma uitam la “Shogun” pe caseta video, nu banuiam cat de mult o sa-mi placa “Zatoichi”. M-am uitat cu placere si la un serial spaniol, “Oamenii lui Paco”. Primele doua sezoane au fost delicioase, era o parodie politista cu accente tragi-comice foarte reusita, insa pe la jumatatea sezonului trei au inceput s-o dea in telenovela si nu mi-a mai placut. Mi-am propus sa vad si “Dr. House” – se spune ca e genial – dar inca n-am curaj, pentru ca am o fobie legata de spitale si, in general, evit sa ma uit la filme cu doctori. La fel sta treaba si cu “Prison Break”. Bineinteles, de pe lista serialelor mele favorite nu poate lipsi “Star Trek”.

Cat despre filme…Wow, numai cinci? Al naibii de greu. Primul pe lista ar fi “The Matrix”, care continua sa ma fascineze, chiar dupa 10 ani. Apoi “Solaris” al lui Tarkovsky, nu aiureala aia cu George Clooney (sorry, dar chiar nu-mi place George Clooney). As mai alege un Hitchcock – nu ma hotarasc intre “The Birds” si “Notorious”, un Fellini – “Noptile Cabiriei” sau “La Dolce Vita”. Ultimul ales, “Good Will Hunting”, cu Matt Damon.

joi, 13 mai 2010

miercuri, 12 mai 2010

Leapsa de la Cami - Lumea cartilor

1.Câte cărţi ai citit în 2010?
Mai mult de 15, mai putin de 22.


2. Câte cărţi de ficţiune şi câte de nonficţiune?
Fifty – fifty

3. Care e proporţia de scriitori bărbaţi vs. femei?
N-am dat atentie.

4. Care este cartea preferată citită în 2010?
Laurent Joffrin – Istoria codurilor secrete

5. Care este cartea care ţi-a plăcut cel mai puţin în 2010?
Nostradamus de Mario Reading

6. Care e cea mai veche carte citită?
Cenusareasa. Era o carte fantastica, cu poze mari, in 3D. Am recitit-o de vreo 10 ori, numai ca sa ma uit la poze. Aveam vreo 5 ani, si nu ma mai saturam de scena balului.

7. Dar cea mai nouă?
Obiecte Ascutite – Gillian Flynn

8. Cel mai lung şi cel mai scurt titlu?
”Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” si “Foamea” de Knut Hamsun

9. Câte cărţi împrumutate de la bibliotecă?
Foarte putine. Cel mai adesea, imprumut de la prieteni. Oricum, imi place sa-mi cumpar carti, asa ca cele mai multe sunt proprietate personala.

10. Câte cărţi citite sunt traduceri?
Majoritatea.

11. Care e cel mai citit autor anul acesta?
Ilf si Petrov. Am reluat “Douasprezece scaune” si “Vitelul de aur”. Sunt geniali.

12. Care e personajul preferat din cărţile citite de până acum?
Anna Karenina, Melania Lupu din cartile Rodicai Ojog – Brasoveanu, Ismail din “Toate panzele sus”, Sherlock Holmes, Doc din “Joia Dulce”

13. Ce carte nu ai fi citit dacă nu ţi-ar fi fost recomandată?
”Rusoaica” de Gib Mihaiescu.

14. E vreo carte a cărei lectură îţi pare rau că ai amânat-o?
Cartea de bucate. Ha, ha, ha. Inca o mai aman.

marți, 11 mai 2010

duminică, 9 mai 2010

Amintiri din copilarie 1

Numai ce-am citit povestea Cameliei despre bunica ei si m-au napadit amintirile. Bunica mea n-a fost niciodata Bunica, ci Maia. Asa i-am spus dintotdeauna, si asa ii spuneau si ceilalti din familie, desi pe ea o chema Elena. Mi-o amintesc intotdeauna vesela, mirosind a parfum de mosc si a vanilie, si a cafea proaspat rasnita. Cand lua pensia, baga toti banii in geanta si mergeam amandoua in oras sa ne facem de cap. Cumpara prajituri cu frisca si inghetata, si o multime de nimicuri costisitoare si inutile, doar ca sa-mi faca mie pe plac. Apoi mergeam in vizita la una din nenumaratele ei verisoare grecoaice cu nume ciudate – Caliope, Didina, Agata, Atena – care ne serveau cu apa rece si dulceata adusa pe farfuriute putin mai mari decat un nasture de palton. Apoi Maia ma lasa sa iau o gura din paharutul ei de visinata, si asta era un alt mic secret al nostru, si nu cred ca mi-a mai placut vreodata ceva atat de mult cat mi-a placut gustul visinatei din vizitele noaste “simandicoase”. Pentru asta suportam cele doua ore de conversatie in greceste, din care nu intelegeam mai nimic, si uneori chiar adormeam ghemuita langa Maia. Ea imi stia frustrarea, si-mi promitea adesea: “Cand ai sa cresti mare, am sa te invat si greceste, si nemteste, si frantuzeste”, caci fusese scolita in pension, la Notre-Dame, si vorbea cinci limbi straine. Numai ca Maia n-a mai apucat sa ma vada mare, iar eu n-am invatat nici greceste, nici nemteste, si nici visinata nu mai are gust atat de bun…

sâmbătă, 8 mai 2010

luni, 3 mai 2010